Joc Satesc

Festivalul luminii...

Festivalul luminii...

Pe data de 7 mai 2011, pe-nserat, a avut loc în Pildeşti festivalul luminii, organizat de cercetaşi , prin coordonarea responsabilior Organizaţiei Naţionale Cercetaşii României. Proiectul s-a desfăşurat iniţial într-o singură filială, la Cluj-Napoca, iar de-a lungul

timpului a luat o deosebită amploare ce a dus la realizarea unui proiect naţional sincron.La Pildeşti, cercetaşii s-au pregătit intens cu săptămâni bune înainte. Topuri întregi de hârtie, caiete netrebuincioase sau foi rătăcite s-au transformat în câteva mii de gulguţe ce aveau să impresioneze, să înveselească. De la mic , la mare, toate ramurile de vârstă s-au pregătit cu momente artistice pentru micul spectacol. Motto-ul proiectului este Bucuria lucrurilor mărunte , iar momentele artistice au fost pregătite în acest spirit. După programul artistic, liderii şi exploratorii s-au mobilizat pentru a reda măcar puţin din viaţa de cercetaş la atelierul colţ de camp , unde pe lângă un cort montat şi un foc aprins s-a cântat cu mare încântare şi dor , s-au străduit să trezească sentimentul dulce al copilăriei şi celui mai rigid suflet prin atelierul de jocuri, s-au străduit să deseneze şi să trezească imaginaţia tuturor la atelierul de facepainting. De asemenea, unul din atelierele ce nu puteau lipsi a fost cel de realizat gulguţe, unde lumea putea învăţa cum se construieşte această cutiuţă din hârtie.

Deşi vremea nu părea să fie de partea noastră şi s-a pus problema unei amânări, ne-am pus încrederea în Dumnezeu pentru a arăta întregii comunităţi cât demult poate însemna văpaia unei lumânări.

Cercetaşii s-au adunat cu vreo trei ore înainte pentru a pregăti mica scenă şi crinul, simbolul cercetaşilor, toate delimitate de gulguţe ce urmau să fie aprinse. Întreaga piaţă a fost înconjurată de gulguţe, iar pârâul saului nu a rămas monoton. Exploratorii pregătiseră o plută plină de gulguţe aprinse ce conţineau un mesaj profund şi anume Fii lumină penru cel din jur . Atelierele au fost puse la punct de responsabili, urma să fie o seară frumoasă, chiar în ciuda norilor înfricoşători.

Impresiile de la final nu au ezitat să apară. Am fost felicitaţi,de la cei mai mici, până la bunicuţe care nu aveau habar de ceea ce urmau să vadă. Am fost urmăriţi cu admiraţie pe parcursul spectacolului, ne-am bucurat nespus de mult de implicarea tuturor pildeştenilor la atelierele pregătite, ne-am desfăşurat pe ritm tradiţional popular spre sfârşit. A fost minunat.

Finalul ne-a surprins pe toţi legaţi în spirit, alături de Dumnezeu , Căruia i-am mulţumit pentru acest proiect minunat, pentru ideea de bucurie a anumitor chestiuţe cărora noi nu le dăm întotdeauna importanţă.

Aşa cum punea şi Carl Sandburg, „Vieţile noastre sunt ca o lumânare în întuneric”, noi trebuie să fim lumina pentru cei din jur, trebuie să ne luminam atât cale noastră cât şi cea pentru cei din jurul nostru .Ei bine, prin acest festival într-adevăr am găsit frumuseţea lucrurilor mărunte, mi-am dat seama că trebuie să ne bucurăm de lucurile mici, pe care noi însă unele momente nu le dăm importanţă, trebuie să ne bucurăm de lucuri mici care într-adevăr te fac fericit.” — Anca

REALIZAT DE : Anca Farcas

Exercitii spirituale

Paşcani: Exerciţii spirituale pentru cercetaşii ASCRO

În drumul aşteptării învierii Domnului nostru Isus Cristos, în perioada Postului Mare, între 17 şi 20 aprilie 2011, cerceta

şii din Dieceza de Iaşi au participat la exerciţii spirituale în două locuri: Paşcani şi Ploscuţeni.

Cercetaşii din Pildeşti au participat la exerciţii spirituale în Paşcani, la mănăstirea "Cavanis", organizatori fiind chiar lideri din centru. Alături de 13 cercetaşi din Pildeşti, lideri şi exploratori, au fost şi alţii din Iaşi, Valea Lupului şi Roman.

Programul acestor zile a fost organizat de C. L. Pildeşti şi pr. Alois Hîrja, în colaborare cu pr.Egidiu Condac, directorul Centrului Diecezan Caritas Iaşi, care s-a ocupat de îndrumarea spirituală. De asemenea, în organizarea acestor zile au contribuit şi dna Gabriela împreună cu dna Dana care au avut grijă ca noi să mâncăm bine. Totodată părintele Antonio Elcio, gazda noastră, ne-a ajutat punându-ne la dispoziţie nu doar casa, ci şi timpul său pentru colocvii sau spovezi.

Programul a constat în momente de meditaţie, reflecţie personală, discuţii în grup, liturghie şi alte rugăciuni care ne-au introdus în cadrul acestor exerciţii.Pr. Egidiu a reuşit să atingă câteva puncte esenţiale din viaţa tinerilor ca: suferinţa în antiteză cu jertfa lui Cristos, raportul dintre om şi Dumnezeu, ilustrând libertatea provenită din credinţă, despre rugăciune şi iertare şi totodată despre recunoaşterea celui înviat.

Au fost puncte de reflecţie care au ajutat la conştientizarea drumului nostru spiritual şi unde neaflăm în acest moment, făcându-ne să luăm decizii importante în ceea ce priveşte relaţia noastră cu Dumnezeu şi, de asemenea, în transpunerea credinţei în faptele şi în relaţiile cu ceilalţi.Pe lângă toate aceste puncte de reflecţie, la progresul spiritual au contribuit şi momentele de colocviu şi spovadă, îndrumate de pr. Egidiu şi pr. Elcio. De asemenea, discuţiile în grup au avut un mare efect asupra multora dintre noi, fiind un bun prilej de a ne asculta unii pe alţii, de a afla noi opinii, de a ne cunoaşte unii pe alţii şi nu în ultimul rând de a ne descoperi.

O altă parte a timpului a fost dedicată vizionării a două filme educative, din care am putut învăţa foarte multe lucruri benefice mai ales perioadei în care ne aflăm. Toate aceste lucruri vor contribui atât la progresul nostru spiritual, cât şi la o pregătire mai intensă pentru sărbătoarea ce urmează.

Ca dovadă atuturor acestor lucruri, iată două mărturii:

- "A fost pentru prima dată participarea la o asemenea activitate şi cu siguranţa nu va fi ultima, căci mi-a plăcut extrem de mult. Mă simt mai liniştită, am găsit răspuns la multe întrebări care mă frământau şi am descoperit multe lucruri noi şi interesante pe care ar trebui să le urmăm pentru a creşte pe scara spiritualităţii. Cred că fiecare dintre noi ar trebui să participăm la o asemenea activitate măcar o dată pe an, atât pentru noi cât şi pentru cei din jurul nostru" (Alina Mârţ, explorator)

- "Pentru mine aceasta a fost o experienţă dintrecele pe care merită să le trăiesc de fiecare dată când am ocazia, mai ales în perioada Săptămânii Mari. Dorinţa de a mai trăi o astfel de experienţă vine mai ales din bagajul cu care m-am întors acasă. Am venit cu un bagaj mare de idei şi hotărâri, dar mai ales de «apă vie» pentrua-mi uda rădăcina şi a vedea roadele. Mi-am propus să fructific tot ce am învăţat, bineînţeles cu ajutorul lui Dumnezeu" (A.D., ajutor de lider)

Concluzionând, aceste exerciţii spirituale au fost benefice pentru progresul spiritual al fiecăruia, iar roadele acestora se vor vedea cu siguranţă în timp. Mulţumim tuturor celor care s-au ocupat de toate aceste lucruri, iar Dumnezeu să le dea puterea de a le organiza şi altă dată, pentru o îmbogăţire mai multora dintre noi.

REALIZAT DE: Angela Dimişcă

lecturi: 43.

Reculegere pentru ceretasi

Sâmbătă, 26.03.2011, cercetaşii din Pildeşti şi Hălăuceşti s-au întâlnit pentru a înălţa falnic, de-asupra păcatelor, un pod ce călăuzeşte spre lumina reprezentată de Cristos. Cunoaştem foarte bine pasajul din evanghelia dupa Sf. Ioan, în care Isus ne invită să credem în el, Lumina lumii, pentru a avea viaţa veşnică. Ştiind că suntem oameni slabi şi plini de păcate, în ambient de linişte exterioară şi sufletească, am făcut posibilă o zi de reculegere în Casa Surorilor Franciscane de Assisi din Hălăuceşti.

Programul a încept în jurul orei 9 dimineaţa cu o mică rugăciune de ambientare, în care aproximativ treizeci de perechi de mâini s-au legat căutând prezenţa lui Dumnezeu. Meditaţia a fost susţinută de părintele Claudiu Mărtişcă, care ne-a prezentat foarte frumos dilema spirituală a tânărului din ziua de azi, apelând la Google-ul creştinului, Biblia. Prin Isus, noi suntem lumina care luminează în întuneric, dar prin faptul că ne lăsăm dominaţi de materialismul cotidian, de modele false şi anturaje nepotrivite, tindem să ne pierdem din intensitate… Un exemplu banal, dar foarte sugestiv nu a întârziat să vină: Noi tinerii ne limităm în vedere asemenea calului şi înhămaţi fiind la căruţa vieţii, ne lăsăm conduşi de cel rău. Următorul pas a fost să ne împărţim în grupuri mici de discuţii şi să punem totul la comun, căutând soluţii. Am constatat că scaunul de spovadă este pentru mulţi un loc ce inspiră frică şi reticenţă, iar lumina care ne reprezintă, pâlpâie undeva în semiumbră . Am ajuns la concluzia că intensitatea luminii se schimbă odată cu eliberarea totală în confesional şi îngrijirea continuă a sufletului ne mulţumeşte cu adevărat, transformându-ne în sprijin pentru alţii.

Pe parcursul orelor prevăzute în program, am vizitat biserica, am avut parte de momente de voie bună şi de savurare a prânzului. Am pus în practică cele discutate în prima parte a zilei participând deschis la colocviu şi spovezi, precum şi prin momentele de regăsire şi meditaţie.

Am încheiat această zi unică şi cu adevărat hrănitoare pentru toţi, participând la Sf. Liturghie, prezidată de părintele Claudiu şi mulţumindu-i lui Dumnezeu pentru darurile spirituale oferite.

Realizat de: Adina Francu

Ziua Amintirii

Pe data de 22.02.1857 s-a născut în Anglia un aventurier îndrăgostit de frumuseţile naturii, de joacă şi tinereţe. Acest personaj istoric se numeşte Robert Baden Powell, un general britanic excepţional, din a cărui istorie cu file îngălbenite şi încărcate de experienţe descoperim că a fost cel care a pus bazele cercetăşiei.Această iniţiativă a eroului britanic de a dezvolta formarea fizică, intelectuală şi spirituală a tânărului a avut un impact răsunător în întreaga lume, ajungând şi pe plaiuri româneşti.
Cercetaşii din Centrul Local Adormirea Maicii Domnului din Pildeşti nu au uitat de această minunată zi, iar duminică, 20.02.2011, l-au comemorat pe fondatorul lor.
În prima parte a zilei, cercetaşii au participat la Sfânta Liturghie a copiilor şi la ceremonie, prezidate de părintele paroh Ioan Jicmon. Cu toţii au fost alături de simpatizanţii mişcării, care oficial au devenit membrii prin depunerea promisiunii în faţa lui Dumnezeu şi primirea eşarfei, respectiv reînoirea promisiunii de către alţii . Aproximativ cincisprezece suflete emoţionate au aşteptat cu sufletul la gură să pătrundă în marele grup cercetăşesc.

Ca de fiecare dată, asemenea unei familii, s-au pozat pentru a mai ataşa o fotografie la albumul amintirilor care, de la an la an, devine mai stufos. Toţi cei o sută cincizeci de omuleţi fericiţi s-au adunat la stejarul din Pildeşti unde, au felicitat pe cei noi şi au jucat tradiţionalul joc Fly.

În cea de-a doua parte a zilei s-a lansat o invitaţie de participare pentru toţi la Festivalul Măştilor, care a avut loc de la orele 11.30 în sala de sport a liceului La Salle din Pildeşti. Pentru început s-a pregătit un mic program animat ce a conţinut o scenetă amuzantă inspirată din desenele animate şi pregătită de ramura exploratorilor, un cântec descriptiv despre viaţa lui Baden Powell, prezentat de temerari şi un colaj vioi pregătit de lideri. Pe parcurs s-a sărbătorit pe ritm de dans şi la final, fiind vorba despre un festival al măştilor , trei persoane costumate cel mai frumos au fost premiate şi felicitate. Această sărbătoare s-a încheiat cum nu se putea mai frumos, mulţumindu-i lui Dumnezeu pentru existenţa lui Baden Powell, care a făcut posibilă unirea a peste treizeci şi unu de milioane de cercetaşi din toată lumea.

Articol realizat de : Adina Francu

Craciunul Impreuna...

Unii spun ca e o sărbătoare oarecare, un prilej de a fi trist sau bucuros. Dacă ai cu cine să o împărtăşesti, te bucuri de ea…o săptămână normală de viaţă cu excepţia a câteva lucruri: colindul şi ceva serbare la biserica…
Pentru altii Crăciunul înseamnă simplu doar să fie acasă cu familia şi cei dragi, să faca pomul de Crăciun şi poate să merga la biserica…Pentru altii Crăciunul este perioada din an în care sunt supărati că lumea îl promoveazăpe Moş Crăciun, Craciunul devenind o sărbătoare prea comercială şi lipsită de semnificaţie…si noi cercetasi din Pildesti ne identificam în acest fel de sentimente….Adevărata semnificaţie a Crăciunului este naşterea Domnului Isus Cristos şi faptul că de atunci Dumnezeu este cu noi.Crăciunul este momentul in care impreună cu cei dragi celebram naşterea Mântuitorului cu bucurie şi pace şi siguranţa că nu suntem singuri pe acest pământ.Acum mai bine de 2000 de ani noi am primit cel mai valoros cadou de la Dumnezeu cel mai frumos dar: Fiul său, Isus, care a părăsit Cerul şi a primit să se nască într-o iesle, să trăiască pe pământul acesta şi sa moară pentru noi, El, Creatorul Universului… De ce? Pentru că ne-a iubit ! darul lui Dumnezeu, naşterea lui Isus… aceasta este Crăciunul… aceasta e Dragostea!
Sărbătoarea se trăieşte în inima, de acolo trebuie să pornească, nu din atmosferă, nu din tradiţie. Sa cautam să regăsim sensul real al Crăciunului şi să sărbătorim Nasterea Mantuitorului Isus.E greu să-ţi dai seama ce înseamnă Crăciunul când ţi se pun în faţa ochilor atâtea variante sclipitoare şi golite de vraja lumii noi. Dar fie că vă impodobiţi casele sau nu, fie că respectaţi sau nu tradiţiile, dorim să vă uram să purtaţi în voi, în vasele voastre de lut, lumi necunoscute şi nevăzute de ceilalţi, mai reale decât lumea în care călătorim pentru o vreme.Crăciunul începe pe tăcute în inima ta. Trăieşte- l cu adevărat!

Craciunul l-am sarbatorit impreuna,pe 26 decembrie avand o intalnire speciala.Din cauza unor probleme nu a mai avut loc momentele pregatite cu ocazia Craciunului in biserica cum era programat initial ,cu toate acestea noi tot am sarbatorit Craciunul impreuna la ''Casa Fratilor''unde am pregatit si un mic spectacol.Spectacolul a cuprins scente, colinde pregatite de lupisori,temerari,exploratori,lideri dar si ce cei de la actiunea catolica care au fost alaturi de noi.

Gata oricand!

LUMINA PACII DE LA BETLEEM

Totul a inceput cu: ”... o mica, neinsemnata intamplare petrecuta in 1988, de Craciun (povesteste Bert Grunwald, initiatorul acestui proiect). O batrana chiriasa din casa unde locuiam, a venit cu lumina pacii, spunandu-mi: <>”Un an mai tarziu,1989, de la aceasta intamplare a pornit ideea de a dezvolta un proiect, prin implicarea cercetasilor din Viena si din alte orase austriece, prin care sa transmita Europei intregi, mai ales tarilor nou iesite de sub dominatia comunismului, mesajul de Pace transmis, acum peste 2000 de ani, ciobanasilor din Betleem de catre ingerii care le vesteau nasterea Celui ce avea sa fie Lumina Lumi, Isus Cristos.Astfel, impreuna cu cercetasii din alte tari, in special din Europa de Est, Lumina Pacii a ajuns in statele abia iesite de sub dominatia comunismului, cum ar fi Ungaria, Cehoslovacia si chiar Romania.In anul care a urmat, acest proiect a fost preluat si continuat si de catre alte tari, URSS, Polonia, pentru ca in anii urmatori aceasta miscare sa fie promovata in din ce in ce mai multe tari de catre cercetasi, in 2005 depasind granitele Europei, Lumina Pacii ajungand in Statele Unite.Anul 1996. Pentru prima data o delegatie a cercetasilor din Iasi ( din cadrul ASCRO) a participat la Ceremonia speciala organizata la Viena, revenind in tara cu acest simbol si daruindu-l tuturor cercetasilor din zona Moldovei.Devenit deja o traditie, acest proiect se desfasoara anual in preajma Craciunului, cu sprijinul Episcopiei de Iasi prin implicarea cercetasilor catolici atat din Moldova, cat si din alte centre din tara, fiind unul dintre multele lucruri prin care noi incearcam sa lasam aceasta lume un pic mai buna decat am gasit-o.

Mesajul“... lasati aceasta lume un pic mai buna decat ati gasit-o” asa isi incheie Robert Baden Powell, fondatorul miscarii scout, ultima scrisoare catre cercetasii din intreaga lume.Acesta a fost si gandul primelor persoane care au initiat proiectul Luminii Pacii de la Betleem in frunte cu Bert Grunwald, in 1989, cand cercetasii au preluat pentru prima data flacara din grota unde s-a nascut Isus Cristos, in Betleem, pentru a o darui ca simbol al Pacii intregii Europe, proaspat iesita de sub dominatia comunismului.Ajungand astazi la a 19-a editiein Europa si la a 12-a in tara, proiectul Luminii Pacii de la Betleem a devenit deja o traditie prin care mii de cercetati incearca sa lase in urma lor putin bine, putina liniste, putina pace in sufletul aproapelui lor, in comunitatile in care traiesc si in tarile din care provin.Auzim din ce in ce mai mult de conflicte, tensiuni armate si atentate, despre conflicte legate de migratie si discriminare, auzim de comunitati intregi devastate de intemperiile naturii, auzim de familii in care predomina violenta, auzim despre drame personale ale unor semeni de-ai nostri care nu si-au gasit linistea interioara si nu au mai reusit sa faca fata problemelor cu care se confrunta zi de zi.Pentru aceste persoane, pentru aceste comunitati, impotriva acestor probleme sa ducem mai departe acest simbol, aceasta Flacara aprinsa din acel umil loc in care s-a nascut Mesagerul suprem al Pacii in lume, Isus Cristos. Sa ducem acest mesaj tuturor celor care au nevoie de putin mai multa pace in suflete, familiilor noastre, vecinilor nostri, persoanelor care sufera atat de boli fizice, cat si sociale, membrilor comunitatilor noastre, contribuind, astfel, la crearea unei lumi un pic mai bune.